Avem aceasta discutie in intuneric total, vineri
seara la ora 21, cand din cele 10 vile ale parcului rezidential Boukin doar
vila 6, evident a noastra, a ramas fara electricitate. Nasol. S-au implinit 2
luni si 10 zile de cand ne-am lasat de fumat, deci bricheta nu avem. Aragazul
este electric, deci aprizator de aragaz nu avem. Noroc ca telefonul lui Alex
are o lanterna cat Congo, buna treaba asta cu lanterna la telefon. Am bajbait
prin casa dupa cele trei lumanari de décor cumparate cu greu in Kinshasa, pentru
care nici acum nu am gasit farfuriute. Le-am impartit in mod egal in cele 3
camere si le-am aprins cu setul de chibrituri cumparat astazi de Alex pentru
fondue cheese. Iata cum se aseaza lucrurile cand esti om bun.
Azi i-am dat liber lui Valentin bucatarul pentru
ca ne era dor de alt soi de mancare. La pranz a gatit Alex thailandezi si a
iesit de cate o portie generoasa si pentru Arra si Jean. I-am instalat sub
umbrela Turbo King la masa Primus de pe terasa si i-am servit eu. Jean era asa
de emotionat ca mi-a si spus, balbaindu-se, ca azi e sarbatoare. Patronul a
gatit si patroana ii serveste. A venit randul unor alti colegi expati sa aiba probleme cu gardul. Pur si simplu s-a surpat zidul catre strada, gaura cat sa intri cu masina, incat au trebuit sa instaleze inca un post de paza la gaura. Era un tip de la securitate care pazea spartura de pe un scaun de plastic. Dupa vreo doua saptamani de griji si chinuri, s-au mutat cu totii in vila de protocol a lui Monsieur Marcel - mama, tata, copii, bucatar si cleaner, astfel incat au concediat tot personalul care statea acolo degeaba, inclusiv pe Sebastien. V-am spus eu ca roata se invarte.
Beneficiile pentru angajatii companiei curg precum berea in pahare. Dupa ce am mancat bataie la fotbal, ne-am racorit cu o degustare de Heineken in curtea fabricii. In plus, fiecare angajat a putut achizitiona, la pret special, cate un keg de Heineken de 5 litri. Nu ne-am gandit insa sa le dam si instructiuni de folosire, asa incat am avut reclamatii ca se deschid cam greu cu cutitul precum conserva, si in plus mai iese si berea fantana arteziana.
Despre finala de catch (sau restling) nu pot sa va povestesc. Nici orgnizatorii nu au aflat inca ce s-a intamplat de s-a terminat brusc finala, inainte sa inceapa. Vreo jumatate de ora chiar am crezut ca arbitrul si-a luat pe bune un picior in gura si nu l-au carat degeaba, in chiotele multimii, afara din ring. Noul arbitru sosit nu prea s-a inteles cu localnicii suporteri, ca erau multi si nervosi, iar Lingala este ca si chineza, nu stii daca se cearta ori doar isi vorbesc. Apoi a inceput ploaia si toata multimea si-a urcat scaunele si mesele in cap, inclusiv prezentatorii, carora un individ le tinea deasupra o masa cu picioarele-n sus.
As vrea sa va mai spun ca am avut nevoie sa merg la toaleta si am pelcat cu fetele si doi tipi mari de la securitate pana in spatele tribunei. In spatele tribunei, nimic. Doar un gard inalt de beton care ne despartea de multimea inflacarata, iar pe gard insiruiti sa vada meciul, cu spatele la noi, mai multi indivizi cu bune abilitati de catarare. In schimb, i-am batut pe Hans, Maid si Servant la Carcasonne, cunoscatorii stiu, si am postat pe Facebook pentru posteritate, asa cum se cuvine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu