Si fluturii mor

Am fost invitata inauntru. M-am strecurat, intre peretele casei si gard, pe langa aragazul care deasupra gaduieste un resou, intr-un metru jumatate pe un metru jumatate care este bucataria. Gresia e din pamant si iarba. Cateva trepte te separa de prima camera, usa e aproape blocata de masa cu masina de cusut. O masina veche, cum imi amintesc ca avea vecina noastra croitoreasa, dumnezeu sa o ierte, ca mi-a facut fericita copilaria cu resturile de materiale din care faceam rochii la papusi. Lipit de scaunul de lucru, patul. O oglinda mare, asezata pe doua dulapioare, pastreaza ravasite resturi de ruj si creioane dermatograf. In ultima incapere, la fel de mica si fara ferestre, o cada scorojita si un dressing: toate hainele ei, mai putine decat am adus eu pentru 6 luni la Kinshasa, pe umersase agatate de o bara de perdea de dus, fixata cu bolturi in perete.

Aici locuieste croitoreasa noastra maman Liza. Imi povesteste ca la Lumbumbashi pestele afumat era mai ieftin, luai un peste cat tot pieptul nostru cu doar cativa dolari. Atunci mi-am dat seama ca e mai firava decat mine si am inceput deja sa fac gramajoare, in capul meu, hainele pe care o sa i le las la plecarea in Romania.

Toate lucrurile cumparate pentru casa vor merge la Arra. Cu cinci mii de dolari, mosteniti cu mare noroc, si-a cumparat un teren si si-a construit primele ziduri. De sfantul Valentin le-am cumparat , lui si sotiei, tricouri rosii. Asta si-au dorit. Jean si Valentin au fost luati prin surpindere cu cate 10 dolari, pentru care Jean s-a balbait iar cu ochii in lacrimi si a lucrat ore suplimentare vreo saptamana.

Maman Liza mi-a cerut, in franci congolezi, cam 7 RON sa-mi scurteze doua perechi de pantaloni. Si ea are malarie, asa cum au aproape toti cei pe care i-am cunoscut, pentru ca medicamentele anti-malarie sunt rezervate doar celor bogati si alesi. Aici, si noi facem parte dintre acestia.

Am impartit paracetamol la toata familia, ca pe bomboane, ca pe toti ii ia pe rand cu cate un tur de frisoane, greturi si febra. La birou, dispar pe rand colegi in concedii medicale. Intrebi unde e colegul cutare si aflii ca e acasa. Malaria. Aproape in fiecare saptamana, in companie se trimite pe mail cate un anunt de deces - colegi sau familii, de la nou nascuti la bunici, ne parasesc invinsi in lupta cu boala.

De cateva zile, ne luptam cu fluturi. Au aparut de niciunde, de parca cineva le-ar fi dat strigarea. Se bulucesc in casa pe noapte si ii alergam cu paharul sa-i aruncam inapoi la viata. Au ingalbenit aleile din gradina cu aripile lor ziua caci, pesemne, si fluturii au zilele lor. Si mor in zbor, ii vezi cum se sting, mor asezati pe flori si frunze, n-am vazut niciodata atatia fluturi murind  laolalta, ca si cand in acest sacrificiu ar vrea sa spuna ceva.

Oare fluturii, cand se indragostesc, simt oameni in stomac?