Shopping in Kinshasa

Ditamai mallul sta sa creasa in dumul meu de la birou inspre casa. Frumusete de cladire, cu spatii largi, sticla sclipitoare si parcare supraetajata.  Va contine spatiu de birouri, magazine, foodcourt, nu m-as mira sa mai incerce inca o data si sala de cinema care a existat odata in centru, insa s-a desfiintat ca nu prea puteai respira aer curat inauntru si nu se mai ducea nimeni. Aflu ca s-a inceput constructia la mall acum 6 ani si s-a ridicat rapid ce se poate vedea astazi, caci apoi inginerul a fugit cu banii in Europa si s-au blocat lucrarile. Nu mai sunt alti bani ca sa-l termine. Ghinion. Aveau si ei o sansa, si s-a dus si aia pe apa sambetei.

Pana la civilizare, vom face shopping in continuare din supermarketurile de cartier si de pe capul localnicilor. In momentul in care ai parcat masina, te impresoara din toate directiile doamnele in rochii lungi, purtand marfa pe cap : in cosuri sau ligheane colorate de plastic, manguste, arahide, ananas sau papaya. Domnii ofera, la oferta speciala prêt triplu pentru ca suntem albi, amulete, statuete si mileuri. Langa City Market mai este un individ care plimba necontenit vreo 20 de perne uriase, legate de el in toate directiile, ca un adevarat Michelin al pernelor congoleze. Un alt tip uscativ apare si el in mod repetat cu doua tablouri, abia tarandu-le ca sunt mai mari decat el,  tot sperand ca o sa ma razgandesc si ca o sa-mi placa. Daca nu erau culorile alea ingrozitoare in nuante de portocaliu si galben, poate chiar ma uitam. Si in acelasi loc mereu, de parca ar fi platit chirie pe centimetrul lui de strada, un alt uscativ mai aprig decat o furnica : pur si simplu nu pricep cum poate cara pe cap mai bine de un metru peste inaltimea lui, cartoane peste cartoane cu oua. S-o fi impiedicat vreodata ?

Conceptul de fast food drive-in e la moda. Daca vrei rapid un sandwich cu unt de arahide, maman e la stop, cu cosul pe cap. Trage de pe cap o paine (bagheta de un metru sau de jumatate de metru doriti ?), baga rapid o ungere cu crema cacanie, si te-ai rezolvat cu masa pentru o zi. Painea este inchiriata de la fabrica dimineata, iar seara doamnele se prezinta cu banii si restul de marfa nevanduta. Am observat ca de obicei ligheanul de paine e albastru, cel de fructe e pe nuante de rosu-portocaliu. Eco Kinshasa, adica, asa cum au si europenii  civilizati insemne coloristice la reciclare: albastru pentru hartie, galben pentru metale etc.

Si inca, top of the top, supervanzatorul strazii, ramane individul de la aeroport care, cu gratie maxima, sambata trecuta isi etala pe cap in blocajul din trafic marfa pusa in echilibru pe o placa de lemn : doua baterii de masina. Ati incercat vreodata sa ridicati de jos una?