De o vreme, simt ca vine momentul sa pun pe hartie multe lucruri nespuse inca despre experienta DRC. Abia acum, dupa un timp, inteleg ce impact major au avut acele sase luni pe care asteptam cu atata ardoare sa le trec la experiente trecute. Pentru ca au durut mai mult decat am spus-o vreodata. Azi DRC isi baga coada in tot ce fac si in tot ce simt, si inteleg ca sunt altcineva decat eram cand am plecat acolo, o fetita cu o bocceluta de vise, un geamantan de haine nepotrivite si un mare spray anti-tantari tropicali.
Si am astazi o revelatie: chiar ca nu e gata, mai este mult de stors din DRC. De fapt, abia incepe, DRC n-a fost decat impulsul. Am gasit in mine, sadita bine de acolo, asteptand sa rasara in Olanda sau orunde m-as fi putut afla dupa DRC, samanta unui nou fruct.
Dupa doua ore de rasfoit cateva etaje de librarie cu draga mea C., imi alesesem doua carti fresh de business, ca doar sunt corporatista aspiranta la pozitii de senior management, si inca doua reviste pentru sufletul meu - Yoga Journal si Artful Blogging. Nu ma las cu balanta viata profesionala - viata personala, desi uneori da cu virgula. Au un Espresso Book machine, la care iti poti tipari din pdf cartea ta, fie ca e ea de cooking, poeme sau memorii. Intreb de preturi, procedura, optiuni de tiparire, pentru ca as vrea sa fac cadou catorva persoane povestile mele din DRC.
La casa primesc cadou un card de reducere de 10% cu invitatia de a vorbi 5 minute cu domnul de la masa din dreapta.
Un editor olandez avea intalnire cu scriitorii aspiranti, unii mai in devenire decat altii, chiar acolo sub nasul meu, pe strada Lange Poten 23. Daca tot mi-a iesit in cale, ma caut de idei si de intrebari pertinente, si fara niciun manuscris la subrat ca mai toti ceilalti care stateau la rand, ma pun pe asteptare.
Si-i spun ca n-am de gand sa-l conving sa-mi publice o carte, ca n-am inca una intreaga...am doar un blog cu povesti. Ca scriu pentru mine si pentru cei dragi cunoscuti. Asa cum au nevoie sa faca mai toti rupti de casa. Ii spun, in cateva vorbe, ce si cum. Ma intreaba : "Si de ce n-ai scrie mai mult, si pentru altii necunoscuti?" Asta e roulul editorului, sa-ti spuna daca ai putea scrie si pentru altii, necunoscuti tie, din Olanda sau din Romania sau de oriunde din alta parte, sa scrii pe o tema universal valabila si de interes. Si ma gandesc atunci ce-ar trebui sa fac sa duc blogul meu, the story, la urmatorul nivel? Si-i spun cam ce, asa cum am simtit eu ca lipsea din DRC, pe vremea cand eram acolo si nu puteam sa spun tuturor lucrurilor pe nume.
Si vrea sa ma citeasca. Din respect, ca asa o fi zicand la toti, 30 de pagini traduse in engleza, sa i le trimit neaparat. Recunoaste ca asta e jobul lui, ca e-n cautare de talente. Din prea mare curiozitate, probabil ca i le voi trimite.
Asa ca as vrea sa fac un sondaj intre cititori... :), ipotetic vorbind:
Dragi cititoti, care mi-ati citit blogul sase luni de DRC, daca ar fi sa scriu o carte pornind de la DRC, voi despre ce m-ati sfatui sa scriu?
Imi puteti lasa aici comentariile voastre sau trimite pe adresa de mail: r_dobrescu@yahoo.com.
Cand cartea va deveni un bestseller international, celor care raspund promit sa le-o ofer cu dedicatie:)
Va multumesc, cu drag,
Raluca
