Cand traiesti intr-o tara precum DRC, revine in discutiile tale cu toate cunostintele inevitabil aceeasi intrebare: "Si voi pe unde mai iesiti?" In speranta ca vei auzi nume de localuri neauzite inca, ce-ti vor desfata simturile sau macar omori plictiseala.
De o diversitate fantastica, de la sublim si pana la hilar, te vei regasi incercand sa cinezi in conditii in care nu credeai sa cinezi vreodata.
Le Mandarin este cel mai recomandat restaurant chinezesc din Kinshasa. Primim telefonic indicatii despre cum sa-l gasim: " Din bulevardul Trant Juan, mergeti vreo 500 de metri de la intersectia cu Boukin inspre Gara Centrala. E primul bloc cu mai mult de 5 etaje pe dreapta. Intrati hotarati intr-o curte, fara nicio sigla la poarta. Veti sti ca ati ajuns unde trebuie cand veti avea senzatia ca nu ati ajuns unde trebuie." Sa dea naiba, senzatia aceea de nepotrivire era atat de puternica, incat am stiut ca am ajuns bine. Printr-un dos de cladire, ca un bloc comunist, am fost indrumati de cinci bodyguarzi catre un fel de acensor stramt ca pentru carat marfa. Ne-am simtit confortabil cand au urcat cu noi in lift un cuplu mai in varsta de olandezi, alt semn bun ca am ajuns unde trebuie. La etajul 7, fara sa fie specificat pe undeva, de parca ar fi un cod secret pe care trebuie sa-l fi primit in prealabil, se deschide pe un etaj intreg restaurantul Le Mandarin. Cea mai buna mancare chinezeasca, miercurea bufet suedez all you can eat. Nota de plata, asa cum am promis sa va povestesc, evident 70 de dolari.
La Taj Tandoori am schimbat de trei ori locurile pentru ca sa vedem in farfurie, nu mergeau lampile de deasupra meselor. Noi doi in tot restaurantul cu cei 10 chelneri, care s-au insirat rapid in sir indian pregatiti sa ne serveasca. Nici unul nu stia sa ne dea detailii despre preparatele din meniu, asa ca am purtat o conversatie franco-engleza direct cu bucatarul. Pana a sosit primul rand de preparate, am avut nefericita ocazie sa privesc relaxata in jur. Un puzzle din piese de oglinda iti da senzatia ca esti intr-un spatiu mai mare decat esti, iar draperiile sunt prinse in perete cu un ingenios sistem de sarme incolacite pe un bat. Stau pe o canapea ca de compartment de tren CFR al studentiei mele la Cluj, la fel de batoasa si la fel de jumulita. Mancarea este foarte picanta, dar delicioasa, incat nota de plata, 70 de dolari, sa merite deranjul.
Ibiza Bar este Clubul de jazz al Kinshasei. O trupa locala canta necontenit, vinerea incepand cu ora 22:30, pana la ultimul client. In seara aceea am fost 5. Aici tapas-urile sunt delicioase, de la Samosa la Fish Pili Pili, care merge super stins cu Heineken. Terasa are gard inalt de papura, prin care poti trage cu ochiul la viata de cartier de dupa. O mama si-a batut necontenit copilul vreme de vreo ora, iar un fum gros de marihuana se strecura catre noi prin gard. In strada dormeau alti cativa aurolaci, semn ca eram locati central unde viata de noapte abia incepe.
Despre O Poeta nu vreau sa va spun decat atat: pizza la cornet. Printr-un mechanism ingenios gen Inspector Gadget, cornetul intra gol intr-un televizor pe o parte si iese plin si rumenit, pentru 2500 de Franci, pe partea ailalta. Totul intr-o toneta mobila pe care am gasit-o intr-o zi intr-o scurtatura spre casa, dupa ce doua luni am poftit la pizza la cornet vazuta pozata pe o duba a restaurantului. Merita sa mergeti la portughezi, in oricare din cele doua localuri din Kinshasa. Nu uitati sprayul anti tantari daca mergeti in locatia de langa Chantilly, au terasa cu piscina si e nasol fara.
Les Fleurs du Sel este pentru cunoscatori. T-Bone si turnedo Rosinni cu foaiegras, carpaccio de vita si tartar de somon, cu denumiri la fel de lungi si sofisticate ca si nota de plata. Farfuriile sunt cat tavile si chiar mai grele decat ele, iar castronele cu sosuri si paste de consistente diverse insotesc, in aceeasi farfurie, friptura care ti se topeste in gura. Pentru asa ocazie ne-am imbracat frumos. Iar eu mi-am adus aminte cum e sa mergi pe tocuri, pe drumurile de pamant din Kinshasa, slava domnului ca e la fel ca mersul pe bicicleta. Odata ce deprinzi sportul, nu se mai uita niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu