Discaimer

DISCLAIMER: Continutul acestui blog este un pamflet. Orice asemanare cu locuri, situatii sau persoane reale este pur intamplatoare.

marți, 8 ianuarie 2013

Requiem pentru Manole

Am certitudinea ca ne-am mutat intr-o casa din aceea ca in filmul horror al copilariei mele, sau macar una in care un neam de Mester Manole, sub forma de fantoma zbuciumata inca, isi face veacul. Tot ce construim ziua, noaptea se naruie. Tot ce reparam ziua, se transpune in alta stricaciune peste noapte sau cel tarziu la doua zile diferenta. 

Cablul nu mai mergea si ne cazuse gardul; dupa ce le-am rezolvat, nu stiu cum sa va spun asta, iata o spun si gata : ne-a explodat buda. Toata apa din instalatie a pornit hotarat catre bucatarie si in camera in care, nu cu mult timp inainte, cazuse pisica cu tavanul. Bineinteles ca sms-ul cu notificarea s-a trimis instantaneu la Doamne Doamne, si am avut parte de diarie chiar in dimineata urmatoare pataniei cu veceul.

Nici nu a venit bine echipa de interventie, ca a si plecat. Cica e nasol si nu se poate repara asa repede. Sa vada ce se poate face ; l-am anuntat pe seful responsabil ca daca nu se face « azi » o sa-mi plateasca factura de la Grand Hotel de Kinshasa si sa faca bine sa se apuce macar de munca, pentru ca eu pe Alex nu-l mai pot tine mult din a se dezlantui. Le-am explicat muncitorilor din baie , trei la numar pe 2 metri patrati, ca nu pleaca acasa astazi daca nu repara toaleta, ci dorm la mine in baie. Si nu cu mine, ca deja se hlizeau, ci cu Alex. Din ton au inteles ca vorbesc serios si s-au apucat de spart gresia.

Au scos toaleta toata, au facut o mare gaura in ciment, au umblat si prin baie pe la vecinul, ca cica nu stiu ce conexiune ar fi pe acolo, au venit cu un ditamai excavatorul de desfundat fosa septica, au facut scandal groaznic vreo doua ore si gata. Au plecat inainte sa apuc sa verific daca s-a facut treaba. La 8 seara, cand s-a facut ora sa putem da drumul la alimentarea cu apa a vasului de la veceu,ca tocmai se terminase de uscat proaspata lucrare, s-a petrecut minunatia. Cablul de alimentare era spart in 3  locuri si curgea apa asa de tare ca s-a umplut iar, instantaneu, ligheanul. Aseara la ora 10 30 reparam iar veceul si apoi beam bere pe terasa cu muncitorii ca sa sarbatorim fericitul eveniment – o munca bine facuta la a doua incercare.

Azi apa de la baie curge neintrerupt, intre timp s-a stricat ceva la elementul flotor. Cand am venit de la birou, Alex a tinut sa-mi arate ca iarba din gradina pluteste in apa cu detergent. Este scurgerea pe care au facut-o la masina de spalat, cea pentru care au sapat groapa cat dulapul, care se tot surpa in zilele de dupa. Teava ingropata in pamant a umplut tarana pana la refuz in interior si acum a dat pe din afara. Daca mai visam cumva sa avem gazonul refacut, iata si visul asta spulberat; ne-am uitat unul la celalalt si am cazut de acord : "Je m’en f@$!'' Putem sa traim cu apa cu detergent in curte inca 4 luni, cat mai avem de stat in Africa. Am inchis si usa la baie, ca sa nu mai auzim apa de la buda curgand.

Un comentariu:

  1. Raluca, povestile tale sunt de-a dreptul cutremuratoare. Mai ales ca sunt adevarate... Ma duc acasa sa impodobesc wc-ul. Imi dau seama ca merita mai mult respect din partea mea :-)

    Te asteptam cu drag inapoi.

    RăspundețiȘtergere