Discaimer

DISCLAIMER: Continutul acestui blog este un pamflet. Orice asemanare cu locuri, situatii sau persoane reale este pur intamplatoare.

luni, 14 ianuarie 2013

Patriotism

Cand mi-a spus "Buna ziua!" in romaneste, un sentiment placut mi-a inundat instantaneu tot corpul care plutea in piscina de la Grand Hotel. Este al treilea roman pe care il intalnim in Kinshasa, dupa o fosta colega de liceu a unei foste colege de serviciu, cu a carei adresa de mail am venit in geanta la loc sigur, alaturi de acte si portmoneu, si dupa doamna de etate respectabila de la raionul de mezeluri din Hason&Freres.

Cu A. m-am intalnit abia dupa vreo luna, iar cand ne-am gasit ne-am strans in brate asa de puternic, de parca eram prietene de-o viata si numai distanta Bucuresti-Kinshasa ne tinuse departe. Impartasim indeletnicirile aceleiasi varste, asa ca un salon spa la standarde europene si cu clientela bine aleasa si culeasa, a fost primul beneficiu impartasit, iar pentru mine realmente prima gura de relaxare pentru servicii primite de la alte natii decat congoleze.

Pe doamna de la mezeluri a gasit-o Alex. Cu flerul lui de detectiv, a stiut din prima ca au ceva in comun. De la dna A. am prins in sfarsit dedesubturile pietei de carne din Kinshasa, ce sa luam si de unde, pentru balanta sanatoasa pentru trup, dar si pentru contul din banca. Azi, de sub tejghea, am facut rost de o delicioasa portie de carnati Chorizo nescosi inca la vanzare pentru clientii de rand.

R. ne-a auzit parca vorbind si romaneste in piscina, adevarul e ca nici noi nu mai realizam in ce limba vorbim. Ba engleza, ba romana, ba franceza, uneori ne si surprindem unul pe altul, ca nu mai stii pentru ce limba sa pregatesti urechea. Si -atunci se aude un: What did you just say? (n.a.:Ce-ai zis?) si-apoi un A, c'est ca...(n.a.:a, asta era...). R. a prins el ceva bun cu urechea lui, de ne-am trezit incretindu-ne in apa, asa ne luasem cu vorba la nici o ora dupa ce ne-am cunoscut.  El face 4 ani de cand a fost trimis in DRC cu serviciul si asta ma face sa-mi aduc aminte de cei carora le ceream sfatul inainte de plecare. "Congo, zici? Chiar trebuie?" Pai da, eu chiar am avut de ales si, ca la maritis, zici da in speranta c-o sa fie bine, ca o sa ai si tu noroc, desi toti in jur iti spun sa te mai gandesti.Ca in casnicie, exista beneficii substantiale ale vieţii de expat in DRC, pe care nu le poti gusta nicium in tara ta, asa cum si intr-o casnicie ai parte de nebanuit de multe in doi, pe care nu le poti avea singur, si de aceea te complaci.

M-am umplut de acel sentiment pioneresc, de mandrie si apartenenenta, cand am vazut fularul cu litere de-o schioapa: STEAUA Bucuresti, alaturi de un mash de la Federatia Romana de Fotbal. Goarne in culorile tricolorului si un tricou al nationalei, alaturi de altele care-ti dau semnalul de pub barbatesc unde se strang si romanii nostri la meciuri. R. ne-a dus, in aceeasi zi in care ne-am cunoscut, in singurul bar romanesc din Kinshasa. Patronul G.a gatit starmale de Craciun, pacat ca nu ne-am intalnit mai devreme, si am facut rost pana si de palinca, adusa acum o saptamana de la Cluj, ca sa sarbatorim intalnirea.

Dupa o luna si jumatate in care nicidecum n-am gustat miere, am resetat contrul sufletesc si am decis sa mai dam o sansa relatiei noastre cu Congo. Luminita se vede la capatul tunelului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu