Duminica in familie

25 noiembrie, Kinshasa

E duminica. In afara de garda de la poarta, care strajeste acolo necontenit in doua schimburi pentru linistea si siguranta familiei, suntem singuri in vila cu 7 camere si 7 bai a lui Monsieur Marcel, care face dificila deplasarea si comunicarea din dormitor pana in sufragerie.(De la televizorul asezat in capatul salonului, sunt vreo 40 de metri pana la usa de la dormitorul nostru, penultimul pe dreapta.) De afara se aude, prin ferestrele cu rame de lemn (termopanul fiind ceva ce se va descoperi in viitor), muzica ploii torentiale, a greierilor si a tuturor broastelor, iar la radioul tipului de la securitate canta uneori cate o melodie congoleza, probabil o manea de-a lor, slava domnului ca nu de-a noastra. 

Bucatarul Sebastien ne-a gatit pentru weekend cel mai mare pui pe care l-am gasit la supermarket, cu delicioasa garnitura congoleza de varza cu manioc. Am mancat sambata o prima portie, minunandu-ne de cat de buna este mancarea si multumind lui Sebastien ca avem mancare si pentru duminica, in ziua lui libera. « O portie si pentru tine, Sebastien ! » ii spun aratandu-i tava cu bucati de pui savuroase. 

Cu ceva vreme in urma am primit un sfat de care nu am tinut cont : « Evita limbajul nonverbal si foloseste exclusiv cuvintele. Asa te vei asigura ca interlocutorul autohton nu pricepe  altceva decat ai fi vrut sa spui. »

Evident, duminica la pranz, cand sa mancam si noi fericiti, am descoperit ca diparusera din frigider atat tava cu pui, cat si vasul de iena cu garnitura. Ii promit lui Alex, vizibil mai afectat decat mine, ca data viitoare voi pune eu cu mana mea o portie de dimensiune europeana, ca sa ma asigur ca Sebastien nu mai intelege gresit si pleaca cu tot frigiderul.

Ne lipsea adrenalina de wekeend a downhill-urilor brasovene, asa ca am hotarat sa o procuram din alte surse. Am iesit impreuna, pentru prima oara singuri, in Kinshasa.

Si fie pana acum nu ne-au vazut indeajuns de spalatei ca sa ne duca in locuri bune, fie n-am avut noi norocul sa dam de ele, fie ne-a trecut socul initail al existentei noastre aici pentru urmatoarele 6 luni ca, dintr-o data, orasul ni s-a parut mai prietenos si mai dulce. Am descoperit strazi noi cu asfalt si localuri dragute, gym cu piscina si terenuri de tenis, un hipermarket cu parcare si cosuri mari ca de Carrefour si un fast food gen KFC congolez, la care ne-am comandat un meniu Family, ca sa sarbatorim duminica in familie.