Mi s-a facut dor de casa. Nu credeam sa spun asta dupa o saptamana si jumatate atat de intense, care ar fi putut linistite sa-mi dea de lucru emotional pentru inca vreo luna. Adevarul este ca nu mai pot rade de ceea ce descopar, sau poate nu mai am nimic nou de descoperit ? Gata, s-a terminat?
…Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc ca sunt departe de casa incerc prin orice simturi sa ma mai apropii o leaca. Fiece miros, gust, sunet familiar te face sa tresari bucuros, ca si cand prin acea unica senzatie te-ai transfera mai aproape de origini. Deunazi, de exemplu, am descoperit la supermarket un soi de pui afumat la lemne, specialitate de-a lor. Are gust minunat de copilarie- mama stie- de pui picorom. Parca aud si acum sunetul cutitului care taie plasa care-l imbraca, fie ea verde sau rosie. Aripile si copanele sunt ale mele – si mama ma lasa, ca asa sunt mamele, minunate, cedeaza totul.
Pana si internetul care nu merge, un Antivirus care se va downloada in inca 1 ora si 18 minute, va multumim ca mai rezistati, imi aduce cu bucurie aminte de casa. De inceputurile internetului in Romania. Aici in oras, prin cate un magazinas mai a catarii, au rasarit calculatoare de Internet Cafe, doar ca e doar internetul, fara Cafe, cu o mare coada la Solitaire sau Yahoo mail in spatele celui postat pe scaun. Apoi internetul cade, si trebuie sa o iei de la inceput – 2 h si 20 de minute pentru acelasi antivirus ca si ieri. Si ca maine.
Si mai sunt broscutele, asa multe pe aleile vilei, ca trebuie sa te uiti bine pe unde calci. Imi amintesc de copilaria mea din Plopeni, la casa la mamaie si tataie, unde alergam seara dupa broscute, ca sa le hranim cu muste prinse peste zi. Nimic nu era mai grozav decat noi.
Si ma regasesc aici in inima Africii, alba si singura, cu amintirile mele, cu visele mele toate, visand si ele alte vise, ca in Inception, vis in vis. Si visez ca am ajuns deja la capatul calatoriei, acasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu