Norocosi ca ne-am nascut in Romania

Trebuie sa va povestesc asta.

Updatam organigramele departamentelor. Sa fie si ele pe acelasi format, cu aceleasi informatii in ele, colorate frumos dupa anumite reguli s.a.m.d. In fiecare casuta se pune numele pozitiei, numele si prenumele persoanei care detine pozitia si clasificarea pozitiei, dupa sistemul de clasificare intern utilizat aici. Si dupa ce le stabilim pe toate, ma trezesc ca degeaba mi-am batut eu gura – in casutele colorate, sub numele functiei,  era ba numele si prenumele persoanei care o ocupa, ba doar numele persoanei. Si le spun ca ar fi frumos sa fie toate la fel, dar degeaba, « n’est pas possible ». « Mais pourquoi ? »

Aflu cu stupefactie ca prenumele nu este obligatoriu pe aici, cum este numele de familie. Asadar, nu toata lumea are si prenume, ci doar cei mai norocosi. Ma bucur de norocul pe care l-am avut ca mama mea si tatal meu m-au numit Raluca.

In curtea vilei noastre, cea de la sticlarie la care nu ne-am mutat inca, a aparut aseara o groapa ca-n filmele de groaza. Vreo doi metri jumatate adancime, latime cat sa intre un dulap mai zdravan, ala pe care nu-l am. Imi amintesc un anume film din copilarie, cu o familie care a descoperit ca sub casa noua in care se mutase salasuia un cimitir intreg cu suflete razvratite care aveau sa le faca de petrecanie.

Muncitorii au avut de montat o amarata de masina de spalat, al carui loc l-am ales dinadins langa chiuveta din baie, ca sa se poata face usor scurgerea aceea cu furtun agatata de chiuveta. Aceea nu tocmai linistitoare daca vrei sa pleci de acasa si sa lasi masina centrifugand, dar cel putin decenta.

Initial, ne-am trezit cu o gaura-n zidul din spate. Pe acolo, au tras frumos teava sa se scurga apa in afara casei. Era mai mult decat m-as fi asteptat. Doar ca, in curtea din fata a casei, teava dadea fix in gradina de trandafiri, urmand sa se scurga pe alei, printre flori, cu spuma cu tot, nu vreau sa ma mai gandesc.

Si, pentru ca am solicitat o alta solutie (imi inchipui deja ce-or fi zicand despre europenii astia plini de fitze si nazuri) ne-am trezit cu ditamai groapa, prin care probabil vor sa traga si sa ascunda teava pe sub gard, pana in strada, unde sper ca s-au gandit ca e astfalt.

Ma bucur din nou de norocul pe care l-am avut ca mama si tatal meu m-au numit Raluca. Ma bucur, din nou, ca m-am nascut in Romania si ma gandesc ca ar trebui sa vina pe aici si Mircea Badea, sa vada el cine si ce iti mananca tot timpul.