Au trecut rapid si linistit inca doua saptamani de Congo. La un moment dat,
chiar am avut o senzatie neplacuta de tristete, si corelata cu cateva zile de
ploaie, ultimele din sezonul ploios, am crezut ca e de la plecare. Incepe sa
imi para rau ca plec din Congo? Gandul ma infioara putin, insa de cateva zile
persista si un val de tristete nesuferita ma cuprinde tot mai hotarata. Ce sa
fac?
Trebuie sa dau masuri.La petrecerea mea de adio am fost anuntata ca voi
purta o rochie congoleza. Maine va fi trimisa croitoreasa. Material la alegere:
cu Primus, Mutzig sau Vital'O. Evident, Primus! Imi tugui buzele exact ca ei,
ca sa pun accentele corect. Prima bere pe care am gustat-o in Africa, si de
care m-am indragostit imediat. Colegii se ocupa de organizare. Voi avea, chiar
de ziua mea, parte de o petrecere, de toti prietenii mei noi, si de sampanie
congoleza (pe numele corect Primus Radler), chiar in ziua lansarii ei oficiale
in Congo. Ma simt din nou o mare norocoasa, ca in primele mele zile de
intalnire cu Africa, atunci cand pielea mea nu stia sa fie altfel decat alba.
Mult prea alba.
Sa imi amintiti, cand ma voi fi intors acasa la normalitate, sa nu uit sa
ma bucur de ea ca de un mare favor.
Inca o saptamana. Acum timpul trece mai repede decat as fi vrut. Doar Rolexul
lui Alex ramane in urma cu o ora jumatate in douazeci si patru de ore, iar daca
te uiti atent, secundarul nu i se misca mereu in acelasi ritm. I l-a bagat pe
geam un tip in timp ce demara din fata de la Hason & Freres, si i l-a lasat
la 5 dolari, ca avea mare nevoie sa manance.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu