Am raspuns la reclamatii privitoare la functionalitatile blogului: n-a primit la timp notificarea ca s-a postat ceva nou, n-a mers functia Comment sau a durat prea mult pana s-a inscris la primirea automata.
Anul asta n-am fost cuminti. Nu mi-a adus nimic Mosul, si nici lui Alex, pentru ca pe langa blogul care nu merge properly, avem amandoi o senzatie puternica de luna august, iar Mosul nu vine niciodata pe canicula, ca n-ar avea cum sa se deplaseze cu sania.
In timp ce-n jurul meu se joaca spectacolul contrastelor, eu insami am devenit un personaj de Big Brother, cu care altii, mai normali decat mine, traiesc intens prin blogul acesta, pe langa vietile si serviciile lor. Primesc solicitari pentru diverse subiecte pe care, ca un bun blogger, ma ingrijesc sa le onorez, intrebari punctuale despre cererile in casatorie si cumparatul alunelor, solicitari de poze cu diverse ispravi povestite si chiar sfaturi patimase, semn ca lumea exista inca dincolo de peretii inalti si scrijeliti ai Bralimei. Si ca e alaturi de mine.
Am cititori fideli, care imi scriu zilnic si care nu se pot opri din exclamatii de uimire, pe altii care ma imbarbateaza sa rezist. Cativa mi-au promis ca-mi vor edita ei o carte daca n-o fac eu cand ma voi intoarce in Romania si, in sfarsit, mai sunt si cei care citesc pe furis si nu-mi raspund niciodata, pentru ca in Romania viata e prea agitata si guvernul prea de #&@&%.
La cererea telespectatorilor, i-am concediat pe Jean si Lambert, lucratori jurnalieri la proprietatea din Boukin. Dupa ce era sa dea foc la bucatarie, am hotarat ca mai bine gatim singuri si ne descurcam cumva pana si cu spalatul vaselor, pana primim un inlocuitor proaspat recrutat, la al carui interviu am solicitat sa particip in calitate de Patron.
Azi implinim 3 saptamani de cand am venit in Africa. Acasa a nins. Incet-incet, Africa ne intra in suflet. Eram asa de impovarati de reperele noastre, ca si cum erau singurele standarde cu care se pot compara restul lucrurilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu