Desi concediat, Jean a aparut ieri dimineata in fata portii, cu lacrimi in ochi.
Am primit doua CV-uri de bucatari, care se incheie cu ¨jur pe onoarea mea ca informatiile furnizate sunt exacte si veritabile¨. Rubrica Sex lipseste, semn ca la capitolul Cuisinier e clara treaba.Imi pare tare rau ca nu gasesc o femeie, bucatareasa din aceea ca-n filme, negresa veritabila, maman cu sort, mirosind mereu a prajituri si mancare.
Il pot alege pe Barnabe, fiul lui Mayepa si Lusayi, congolez din Kwangu, care vorbeste si scrie in franceza la fel de prost ca si mine, a facut scoala primara si 5 ani de bucatarie la CPA Zaire, nu stiu ce-o fi aia, poate aflu azi la interviu. Apoi a lucrat, nu se stie cat si de cand, ca bucatar la familia lui Alice si e trecuta asta in CV, ca si cand eu as sti despre cine e vorba. Semnatura parafeaza totul, tremurata si stramba de parca ar fi scrisa cu cealalta mana decat trebuia.
Sau il pot alege pe fiul lui Munzimba si al lui Mbuku, din provincia Bandundu, cu CV impresionant : 2 ani bucatar la Scoala Crestina, 17 ani la Presedentie, dupa care inca 7, respectiv 11 ani la doua familii congolze instarite, semn ca se pricepe. Mai are si 2 ani de scoala secundara; stie deci sa scrie si – ca si mine –3 limbi straine (el franceza, kilongo si lingala), bine ca ne intersectam cu una din ele.
Inraita de Africa, eram gata sa inchei un capitol si Alex a fost cel care a dat inapoi. Sa nu facem interviuri, hai sa-i tinem pe Sebastien si Jean impreuna, daca oricum Bralima ii plateste pe amandoi. Imi dau seama cat de usor ne jucam cu vietile oamenilor si, chiar daca stiu ca ei m-ar lasa sa mor in strada la orice ora, eu nu sunt asa si nu pot sa devin.
Ne-am bucurat de o masa nemaipomenita, gatita de Sebastien in stilul sau caracteristic, stransa de Jean cu capul lui mereu plecat, ca un negru in sclavie. Stiu ca peripetiile noastre nu s-au incheiat, ca voi mai avea multi nervi de tocit si poate multe lacrimi de stors, pentru ca am ales Africa.
Inchei ziua in fata calculatorului, singura cu o bere Mutzig. Ma gandesc ca de fapt asa suntem toti, foarte singuri si foarte sclavi, fiecare pentru cate un altul care ne plateste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu