Dupa ce ochii mei au vazut provincia, Kinshasa mi se pare un mega city, in care am si eu locul meu, mai ales de cand am inceput sa vorbesc franceza. Cand am plecat, mi-a spus un prieten ca asa va fi : la un moment dat, chiar nu-ti mai pasa de gramatica si nici de vocabular, ii dai inainte si te minunezi si tu ca-ti iese. Iar ei nu doar ca pricep, ci se bucura mai mult decat tine ca vorbesti limba lor, mai bine decat ieri si mai putin bine decat maine. Ma incurajeaza continuu si imi dau timpul de a-mi gasi cuvintele, caci sincer aici e cel mai complicat.
Dupa ce ajungi in sfarsit sa vorbesti o limba straina si treci brusc la o alta, realizezi ca nici pe prima n-o mai stii bine. In cap ai permanent un amalgam de cuvinte, franco-englezo-romane, dar ii dai inainte cu furculision si cu fraze intregi pentru fiecare cuvant pe care nu-l stii, ca si cand ai citi din dictionarul enciclopedic explicatii de cuvinte. Si ei pricep. Oricum, nici daca ai vorbi fluent nu ar pricepe mai bine.
Cel mai tare este cu Arra in masina, cand, negasind un imbecil de cuvant, incerci prin toate metodele sa scoti de la el cuvantul, ca sa-l inveti si tu (cele doua mini-dictionare portabile, primite cadou de la tata inainte de plecare, nu sunt intotdeauna de folos). Si atunci ne regasim ca intr-un team-building cand jucam mima, si aveam voie s-o dam oricat de tare pe de laturi, numai sa se prinda auditoriul care-i cuvantul. Si cu semne, si cu sunete, si cu diverse alte metode, gen : Arra, cum spui tu asta fara sa folosesti cuvantul asta si folosind un alt cuvant in locul lui ? (ca sinonim nu stie ce-i)
Am decis cu Alex, intr-un moment de luciditate, ca 6 luni nu ma urc la volan nici daca mor de dorul condusului. Deja mor. Aici nu exista reguli de trafic, pietonii traverseaza oriunde si oricand ti-e lumea mai draga, iar noaptea nici nu se vad, ca doar sunt negrii. Regula de intrat pe contrasens e asta : care prinde primul groapa pe sensul lui, se baga pe sensul celalalt.
Mai sunt si poduri care nu-s atat de mari sa intre masini pe ambele sensuri, desi drumul nu se face cu un sens. Si atunci da-i asteptare, daca un camion intra primul se blocheaza ambele sensuri. Avem un pod din asta fix in fata intrarii de la Personal. Ca asa e aici, cu intrari : intrarea de la Marketing si Vanzari, intrarea de la Personal, intrarea de la Securitate. Gate 1, Gate 2 si asa mai departe. Nici portile astea nu-s mereu mari cat camioanele care vor sa intre pe ele, si atunci se mai harsaie cate unul de poarta sau de gard, in incercarea de a intra in incinta.
Daca doamne fereste ai vreun accident in oras cu masina, regula e sa suni la Securitate si sa o stergi de la locul accidentului. Nu care cumva sa opresti sau sa cobori din masina, ca mai ales daca esti alb, s-ar putea s-o incurci rau. Asa, cu sofer congolez, mai treaca-mearga, macar nu te linseaza, ca le vorbeste pe limba lor si, cu o spaga mica, se rezolva.
Am facut rost de carnet de conducere pentru Alex. E barbat, e mai bagacios pe contrasens, si mai ales, ajunge la pedalele jeep-ului, nu ca mine. In 2010 s-a schimbat legea : ca sa iei carnet, chiar daca ai déjà unul de prin tara ta, trebuie sa dai examen la sala si in oras. Am gasit rapid scurtatura, insa nu noi, ci politia. I-au emis carnetul cu anul 2010, ca sa nu mai fie atata bataie de cap. In sfarsit ceva la care s-au miscat repede.
Cata dreptate ai cu limba franceza! I am going through exactly the same thing language wise, doar ca in Paris, deci varianta mult mai mild cu celelalte aspecte, dar mai harsh cu atitudinea oamenilor, care am o banuiala ca nu sunt asa de friendly precum cei pe care ii intalnesti tu. Am ras copios de partea cu o fraza intreaga care inlocuieste un cuvant, happens to me everyday! Felicitari pt initiativa cu blogul, keep up the good work si...bon courage! Crina(IG-ul din Paris)
RăspundețiȘtergere