Warning: Nu cititi acest articol daca nu va curge in vine sange de corporatist.
Stiu, certati-ma, n-am mai scris de ceva vreme, foarte ocupata fiind cu proiectele mele…
Un proiect nou, care m-a facut sa ma intreb stingherita de ce ma simt atata de Heineken si deloc Bralima (inca?) Sau ca sa vorbim in afacereza, scopul: definirea misiunii, viziunii si a valorilor companiei, prima braserie si limonaderie din DRCongo, inca din 1923 si de atunci tojours leader. In vizita de fabrica am vazut prima sala de imbuteliere, care putea astupa pana la 1000 de sticle pe zi. Astazi numarul are patru zerouri. Afacerea a prosperat, a inglobat licente si inovatii, a adus oameni de pe toate continentele si are mari proiecte premiate la nivel de Africa pentru aportul la bunastarea comunitatii. Project Riz (orez) sau Fundatia Bralima sunt doar doua dintre acestea.
28 de manageri de top, chemati din toate colturile tarii (avem braserii la Kinshasa, Boma, Bukavu, Lumbumbashi, Kisangani si Mbandaka si o fabrica de sticla in Kinshasa) s-au reunit vineri, 15 martie, pentru a dezbate si redefini valorile companiei, parte a grupului Heineken si pentru a da forma misiunii companiei.
Normal ca am acceptat sa concep si sa facilitez workshop-ul. Acum pot lua linistita piatra in gura.
Si am inceput pregatirile. N-am crezut sa gasesc, in inima Africii, cea mai frumoasa locatie de training pe care am visat-o vreodata. Cu o seara inainte a poposit echipa de marketing sa branduiasca sala cum se cuvine, iar a doua zi dimineata, cum intrai in curtea interioara de la Cercle de Kinshasa, te loveau reclamele, placut la privire, cat sa intelegi ca aici se intampla ceva foarte important.
Alaturi de colegul meu co-facilitator si translator (ca nu mi-a venit sa le zic in franceza chiar de la inceput), am pornit la lucru cu 28 de manageri, care mai de care dornici sa se afirme (spiritul congolez). Nu pot sa nu-l pomenesc pe Colin, cine stie cunoaste, tatal training-ului si al adult learning-ului , profesorul meu si al echipei mele, fara de invataturile caruia orice proces de invatare este sorit esecului. Ca majoritatea pe care le-am vazut prin Romania, acreditate de altii care habar n-au cu ce sa mananca treaba asta.
Intalnirea cu maestrul Colin este o binecuvantare si o durere cumplita, pentru ca dupa aceea nu mai poti avea rabdare la niciun alt training in care cateva reguli de bun simt nu sunt respectate. As putea s-o numesc magie, caci asta simte fiecare participant, si atunci nu stii ce e, ci doar ca te cuprinde si ca te simti extraordinar.
Am incheiat ziua cu o trupa de cantareti si balet traditional congolez, vreo douazeci de tineri sprintari imbracati in pene si margele, care ne-au invatat sa cantam la lokole, ngongi, kitseke, maracasse, kitsaka tsaka si sticla de Primus!
Am primit multumiri, o data, de doua si chiar de trei ori, de la fiecare dintre participanti. Si chiar incep sa cred ca n-a vazut Congo asa workshop vreodata, dar mai presus de toate, cred ca o meritau; daca va inchipuiti ca in Africa lor regulile sunt altele decat in Europa noastra, va inselati. Leadership-ul e general valabil. Ca si profesionalismul. Sau pasiunea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu