De plictiseala, sambata si duminica am devenit nevasta perfecta (nu ca in timpul saptamanii n-as fi!). Fun inrait Food Network, la care ma uit ca bucataresele la telenovele: Little Paris Kitchen m-a ademenit weekendul asta cu o reteta de supa cu galusti, iar lui Alex i s-a facut pofta de ardei umpluti, asa ca am decis sa facem o romaneasca traditionala.
In timp ce faceam cumparaturile necesare, si visam cu voce tare la raionul de carnuri ciorba de fasole cu ciolan afumat, un domn ne-a salutat si ne-a spus in romaneste ca vrea si el. De ce ai veni din America pentru ca sa faci afaceri in Congo, nu inteleg.
E adevarat ca daca vrei sa faci bani, aici e locul perfect, paradisul afaceristilor proaspeti, caci orice zboara se mananca si orice vrei sa faci, nu e deja in multe exemplare, cat sa trebuiasca sa dai cu mega oferte. Ti se plateste inzecit orice produs si serviciu, dintre care amintesc doar cateva ce mi-au trebuit: un iaurt - 5 dolari, un ceainic- 95 de dolari, un masaj de relaxare – incepand de la 145 de dolari cu reducere.
Mai greu cu forta de munca, ca nu prea are forta. Muncesti tu pentru toti. Esti tu prezent si pentru altii. Am fost la un eveniment intr-o zi. Au venit doar cativa participanti din 30. Dupa ce evenimentul a fost anulat, am aflat si motivul, stupefiata: pentru ca ploua. Asa e aici.
Si nu pricep, eu proaspata expata, care este limita de sus (sau de jos) a diferentelor culturale. Machine Gun Preacher este un exemplu minunat in acest sens. Precum protagonistul, te poti incapatina sa crezi ca tu, unul, ai puterea sa schimbi. Insa, dupa ce ai plecat, Africa revine la normal, precum elasticul. Ca in film. ”Tu te vei intoarce la viata ta sofisticata de alb si noi, in timp, vom uita ca ai fost vreodata pe aici. ”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu