Goana dupa cadouri

Momentul despartirii de Congo se apropie cu pasi repezi. Numaram, ca romanul in armata, zilele ramase pan’ la liberare. AMR 49 de zile. Dintre care zece vom fugi in concediu in Africa de Sud, la polul opus al standardelor congoleze, la civilizatie.

Viza mea a iesit acum o saptamana. A lui Alex nu. Cu toate excursiile si aviaonele platite, Kinshasa-Johanesbourg-Cape Town, cu programul de aventura schitat (safari in Kruger National Park, sandboarding in Capetown, extreme shopping in cele 10 mall-uri din Joburg etc.) incepem sa ne facem griji sa nu ne faca vreo figura congolezii. Am depus cerere de raspuns urgent la Ambasada. Stiu ei ce e ala „urgent”?

Visand la intoarcerea in Romania, to do list-ul imi face iarasi pop-up: cadouri. Frumos tare cand ai la cine sa duci cadouri si nu e usor sa hotarasti cand te gandesti ca fiecare te asteapta cu curiozitate, dupa ce ti-a citit blogul, sa vada ce ai putut nascoci pentru marcarea momentului in eternitate. Magneti de frigider nu-s, caci aici nu au frigidere.

Am inceput cautarea a ceva cu adevarat congolez. Pe lista: Marche Royal, piata artizanilor locali, Facultatea de Arte Frumoase, Expozitia din weekendul acesta de la Stadionul Martirilor, despre care am aflat in aceeasi zi si, top of the list, o manastire de maicute aproape de aeroport, care fac papusi din materiale congoleze. Am vazut una de decor intr-un magazin, mi-a placut la nebunie si, dupa doua saptamanai de cautari, am aflat care este sursa.

De la Facultatea de Arte Fumoase am plecat rapid asa cum am si ajuns, caci preturile pe obiect incep de la 30 dolari si se termina la cateva mii.

Am pornit asadar, cu ghid dna M., catre manastirea de maicute. Ajunsi la adresa de destinatie din Cartierul numarul 1, am descoperit ca mansatirea nu-i, dar in schimb este un spital de nebuni. Nebunii, nebuni cum sunt, au inventat nist minunatii de papusi confectionate din materiale cu imprimeuri congoleze, imbracate exact ca localnicele de aici. Doar ca nu-s azi aici, ci la Stadoinul Martirilor, unde e nu stiu ce eveniment cu targ traditional congolez.

Ne-am dus. Am facut turul magazinelor de unde puteai cumpara aproape orice. Alex a facut poze la o taraba cu maimute moarte, trase in teapa, bine afumate si sarate cat sa tina carnea pana la urmatorul Craciun.

Iar eu am cumparat pentru fetele mele papusi, doua feluri: de la standul de nebuni si de la standul de persoane cu dizabilitati. O doamna in carje, fara un picior, mi-a explicat cata munca e in spatele fiecarei papusi. Fiecare are o poveste, si ma bucura nespus ca am putut cumpara cadouri cu poveste din DRC.