Am vizitat
mai multe locatii in cautarea locatiei perfecte pentru workshop-ul de vineri. Stone,
Promotor VIP dupa functie, are in grija mai bine de doua sute de locatii de
fitze din Gombe si impejurimi, atat cat se intind imprejurimile astea. Dincolo
de zidurile lor intunericul cuprinde totul, Kinshasa devine una cu pamantul. Stone si soferul lui ti le pot descrie de
toate, de la locatie la numarul de locuri, specific, istoric si pasiunile
patronului, mai bine ca in ghidul Kinshasei.
Oriunde
intram, Stone cunoaste pe toata lumea si usile i se deschid de parca ar fi parte
din familie. Lumea se bucura ca il vede si il saluta pe nume, de la camerista
pana la directorul de hotel.
Fiecare
intalnire e o vanzare. Si a noastra. '"Din Romania, spuneati?"' Si a sunat-o pe
Anca. In douazeci de minute dupa ultima vizita usa Ancai se deschidea, eu
spuneam "'Buna ziua'", iar Ancai ii dadeau lacrimile de emotie si imi povestea cat
de mult se va bucura si Natalie, fiica sa, de intalnirea noastra. De parca eu as
fi fost cine stie ce vedeta de Holywood care merita intlnita, nu un roman
oarecare.
Si Stone
ne-a lasat sa vorbim romaneste, si sa ne veselim, si sa ne amintim de nume de strazi
ale Bucurestiului. Parca isi tragea seva din bucuria noastra si nu conta ca noi
am uitat ca si el e acolo.
Si ne-am
intalnit intr-o alta seara cu totii, noi si familia Ancai stransa laolalta, am
baut bere Primus si Cola, am depanat amintiri romanesti. Am ascultat povesti ale unor
oameni pe care nu i-am vazut niciodata inainte, si in care ma regasesc si pe
care le traiesc si eu, si de care ma bucur si ma intristez, dupa cum si
protagonistii traisera.
Din acea
seara raman cu convingerea ca sunt romanca pana in maduva oaselor, oriunde ma
vor purta de acum inainte contractele mele de proaspat expat, si ca sunt mandra
ca sunt romanca, inclusiv bucuresteanca noua ani si jumatate, get-beget.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu